De ce am construit MYTH

Multă vreme am tratat backtestul ca pe folosirea aței dentare. Știam că ar trebui să o facem. Ne spuneam că o vom face. Nu o făceam.

Motivul era simplu. Backtestul părea lent, iar piața părea rapidă. De ce să stăm și să reluăm lumânări vechi când aveam o mișcare în direct chiar în fața noastră. Așa că tranzacționam, citeam grafice, ne formam păreri și aveam încredere că timpul petrecut în fața ecranului ne învață ceva. O parte chiar ne învăța. O bună parte nu.

Zidul

În ziua în care a încetat să mai funcționeze stăteam în fața unui instrument separat de replay al lumânărilor, cu vreo douăzeci de fișiere Excel deschise. Un fișier pentru fiecare idee. Unul pentru fiecare piață. Unul pe care îl începuserăm și îl abandonaserăm. Instrumentul de replay se descurca bine să ne arate prețul. Foile de calcul se descurcau bine să țină numerele. Niciunul nu știa că celălalt există.

Așa că, de fiecare dată când voiam să răspundem la o întrebare de bază, deveneam funcționari. Scoteam tranzacția dintr-un loc. O tastam în altul. O etichetam de mână. Speram că am folosit aceeași etichetă ca săptămâna trecută. Până aveam răspunsul, pierduserăm firul întrebării. Și jumătate din timp tot nu aveam încredere în răspuns, fiindcă știam cât de neglijentă fusese introducerea datelor.

Aceasta este capcana tăcută. Munca de a-ți nota tranzacționarea devine atât de plictisitoare încât încetezi să o mai faci cinstit. Iar odată ce registrul devine necinstit, fiecare concluzie pe care o tragi din el e doar o senzație care poartă un număr.

08.08

A fost o zi anume. Păstrăm data pentru noi. A fost ziua în care a venit o pierdere pe care nu aveam cum să o explicăm curat, fiindcă nu aveam un registru curat cu care să o explicăm. Am căutat tiparul și am găsit o grămadă de foi pe jumătate completate și screenshot-uri într-un folder numit „revizuire”, pe care nu îl revizuiserăm niciodată cu adevărat.

Nu eram supărați pe pierdere. Pierderile fac parte din joc. Eram supărați că, după tot acel timp petrecut în fața ecranului, încă nu puteam răspunde la o întrebare simplă despre propria noastră tranzacționare. Aveam amintiri. Nu aveam dovezi.

Construit pentru noi

Așa că am început să construim instrumentul pe care ni l-am fi dorit. Nu ca produs. Ca o cale de a înceta să mai fim funcționari.

Primul lucru pe care trebuia să îl facă era să ne țină istoricul fără luptă. Să aducă foile de calcul pe care le păstram deja, în orice formă aveau, și să le transforme în ceva structurat pe care chiar să îl putem interoga. Fără maraton de reformatare. Fără s-o luăm de la capăt.

Al doilea lucru era un replay care își amintește. Nu voiam un grafic într-o fereastră și statisticile în alta. Voiam să putem reveni lumânare cu lumânare printr-o tranzacție, să vedem ce am văzut, iar asta să stea în același loc cu numerele.

Al treilea lucru era cinstea ca opțiune implicită. Dacă a nota o tranzacție e ușor și consecvent, o faci. Iar odată ce ai câteva sute de tranzacții notate în același fel, încetezi să te mai cerți cu senzațiile tale și începi să îți citești propriile date.

Când a devenit produs

L-am folosit. A funcționat pentru noi. Am încetat să mai ghicim despre propriile noastre tipare și am început să le vedem. Și s-a dovedit că problema nu era doar a noastră. Fiecare trader cu care vorbeam avea propria versiune a celor douăzeci de fișiere și a folderului numit „revizuire”.

Așa că instrumentul privat a devenit MYTH. Misiunea nu s-a schimbat când a devenit produs. Este în continuare lucrul de care aveam nevoie pe 08.08. Un loc unde să îți păstrezi istoricul, să îl reiei cinstit și să lași propriile tranzacții documentate să îți spună adevărul în locul memoriei tale.

Asta e toată ideea. Master your Trades. Honor the MYTH.